Lipomul este o tumoră benignă de obicei bine delimitată caracterizată printr-o proliferare anormală a celulelor ţesutului adipos (grăsos). Este cea mai comună formaţiune tumorală a ţesutului celular subcutanat. Poate apărea oriunde există grăsime în organism, cel mai frecvent în grăsimea de sub piele (lipomul subcutanat).
De obicei sunt bine delimitate, rotunde sau policiclice multilobate, învelite de o structură fibroasă subţire dar pot fi şi lipoame infiltrative la care graniţa dintre ţesutul sănătos şi cel tumoral nu este bine definită. Ele pot fi unice sau multiple.
Există şi cazuri care prezintă foarte multe lipoame (lipomatoza cutanată sau sindromul Launois-Bensaude) până la 200, acestea având un cert caracter ereditar. Asta nu înseamnă nici pe departe că lipomul este un cancer.
Cauza apariţiei lipomului nu este pe deplin înţeleasă dar se ştie că obezitatea nu duce la apariţia lipoamelor şi nici că grăsimea din sânge ar contribui la apariţia lor. De obicei cel mai neplăcut simptom este localizarea sau creşterea în mărime (de la câţiva milimetri la câteva zeci de centimetri) a lipomului ceea ce face ca acesta să devină vizibil ducând la un aspect inestetic sau poate creşte pe o zonă funcţională cum este articulaţia limitând activitatea segmentului respectiv. El poate să crească în timp la dimensiuni impresionante şi îşi dezvoltă mai multe prelungiri a căror lăsare pe loc poate da recidive locale după operaţie.
Lipoamele mari pot prezenta pericole pentru sănătate fiindcă pot presa pe terminaţiile nervoase din zona respectivă sau comprimă pe organele din jur şi le îngreunează funcţionarea dezechilibrând activitatea normală a organismului. Cel mai frecvent lipomul apare ca o formaţiune tumorală de dimensiuni variabile (1-5 cm), nedureroasă situată în ţesutul celular subcutanat, de consistenţă elastică, moale. Caracteristic este faptul că nu aderă la pielea de deasupra. Foarte foarte rar, de regulă după o evoluţie îndelungată şi în prezenţa unor factori favorizanţi specifici unele lipoame se pot transforma malign (liposarcoame), adică celulele lor devin canceroase. Astfel este de preferat să se extirpe lipoamele care cresc rapid în dimensiuni eliminând astfel orice risc de malignizare a lor.
Tratamentul este întotdeauna chirurgical. În funcţie de localizare, de mărime şi de consistenţă va fi aleasă cea mai potrivită metodă terapeutică. Intervenţia chirurgicală se face de regulă sub anestezie locală şi constă în extragerea lipomului prin efectuarea unei mici incizii la nivelul tegumentului în cazul lipoamelor bine delimitate sau prin lipoaspiraţie în cazul lipoamelor infiltrative.
După ablaţia lipomului înainte de sutura cât mai atraumatică a tegumentului se va practica hemostaza atentă şi aseptizarea repetată a zonei operate iar închiderea se va face pe planuri anatomice cu fire de sutură atraumatice. Uneori este nevoie de montarea unui drenaj (1-2 zile) în locul de unde a fost scos lipomul. Întotdeauna lipoamele excizate vor fi trimise la laborator pentru examinarea histopatologică şi pentru certitudinea leziunii. Pacientul pleacă acasă imediat după intervenţia chirurgicală.
Leave a Reply